1111 Maxime - Devize

Cuvant Inainte

Categorii aforisme

[a-c][d-m][n-s][t-v][supplementum]

 

  • Acta, non verba (lat.)- Fapte, nu vorbe [Faptele sunt mai convingătoare decât vorbele.]
  • Ad maiorem Dei gloriam (lat.) –Întru preamărirea Domnului. [Deviza ordinului iezuiţilor. În sens mai larg: a acţiona dezinteresat în numele unei cauze nobile.]
  • Aut Caesar, aut nihil (lat.) – Ori Cezar (împărat-n.n.), ori nimic.[Principiu atribuit lui Cezar Borgia. Expresie a unei ambiţii nemăsurate.]
  • Divide et impera! (lat.) - Dezbină şi stăpâneşte! [Principiu de guvernare enunţat de Machiavelli , utilizat deseori pentru a defini politica Imperiului Habsburgic.]
  • Do ut des. (lat.) – Îţi dau ca să-mi dai.[Formulă din dreptul roman referitoare la echivalenţa prestaţiilor în cazul schimbului. În sens larg, serviciu contra serviciu.]
  • Festina lente! (lat.) - Grăbeşte-te încet! [Cuvinte atribuite lui August. Rezultatele bune se obţin fără pripeală.]
    Suetoniu
  • Homo sum: humani nil a me alienum puto (lat.) –Sunt om: nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin. [Deviza lui Marx, expresia sentimentului de solidaritate umană
    Terenţiu
  • In hoc signo vinces (lat.) – Sub acest semn vei învinge. [Deviză a împăratului creştin Constantin cel Mare, înscrisă sub semnul unei cruci pe stindardele armatei sale, înainte de lupta cu Maxenţiu. Astăzi, expresia se foloseşte pentru a arăta calea pe care trebuie să o urmeze cineva pentru a-şi realiza un ideal.]
    Eusebiu
  • Nosce te ipsum . – Cunoaşte-te pe tine însuţi. [Traducerea latină de către Cicero a maximei greceşti „Gnðthi seauton”, gravată pe frontonul templului lui Apolo din Delfi, devenită deviza şi îndemnul stăruitor al lui Socrate.]
  • Nulla dies sine linea(lat.) –Nici o zi fără o linie/ un rând. [Cuvinte atribuite pictorului Apelles, care considera exerciţiul zilnic esenţial pentru desăvârşirea măiestriei artistice. Beethoven şi Arghezi le-au luat şi ei drept deviză.]
Pliniu cel Bătrân
  • Sustine et abstine! (lat.)- Rabdă şi stăpâneşte-te! [Versiunea latină a unei vechi maxime greceşti , devenită deviza filozofului Epictet. Indică două modalităţi ale rezistenţei la rău şi în general ale detaşării : puterea de a îndura şi accea de a fi stăpân pe tine însuţi , ferindu-te de patimile care-ţi subminează libertatea morală.]