1111 Maxime - Eclesiastul

Cuvant Inainte

Categorii aforisme

[a-c][d-m][n-s][t-v][supplementum]

 

  • 1. O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
  • 2. Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
  • 3. Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare.
  • 4. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul unde răsare din nou.
  • 5. Vântul suflă dinspre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri.
  • 6. Toate râurile se varsă în mare şi marea tot nu se umple; ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
  • 7. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind.
  • 8. Ce a fost nu va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
  • 9. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
  • 10. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă din aducerea aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
  • 11. Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt…