Stradele Brailei

Argument

                                                             ,,De te voi uita, Ierusalime,
                                                               Uitata fie dreapta mea…”

                

       Inima vie a Dunarii si a Baraganului, situata la confluenta Dunarii vechi cu Dunarea navigabila, oras de contact intre trei tinuturi romanesti – Muntenia, Moldova si Dobrogea, Braila a fost un oras comercial, prin care s-au varsat, mai ales pana la primul razboi mondial, pe toate marile lumii granele tarii, contribuind decisiv la faurirea Romaniei moderne.
 A fost si un oras militar. Astfel, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Braila era o mare garnizoana cu multe unitati, precum: Regimentul 38 infanterie, Regimentul 5 graniceri, Regimentul de pontonieri fluvii , un divizion de cavalerie, Regimentul 4 artilerie calareata, Regimentul 1 artilerie fortificata, Regimentul 3 artilerie ,,Franta”. Tot aici era si sediul comandamentului Diviziei 10 infanterie, al carui comandant a fost in acea vreme generalul Gheorghe Avramescu, brailean, care a dat si numele unei strazi din cartierul Fabricilor.
A fost si un oras industrial: I.U.G.Progresul, Laminorul, Santierul Naval, Combinatul de Fibre Artificiale (CFA), Combinatul de Celuloza si Hartie (        CCH) etc., dintre care multe au disparut in ultimii ani, si-au schimbat proprietarii sau si-au redus dimensiunile.
A fost si un oras international prin calitatea sa de port fluvio-maritim, in care se intalneau toate pavilioanele lumii si se vorbeau toate limbile.
Am folosit verbe la timpul trecut, perfectul compus. Prezentul (,,este”) il putem folosi doar pentru oras international, in care insa nu mai ancoreaza vapoare…
Si nimic incurajator nu se arata la orizont. Pana si programele U.E. consemneaza in dreptul Brailei, ,,un potential de dezvoltare limitat”. Singura speranta ramane crearea unei zone metropolitane Braila-Galati. Viitorimea va face lumina conform zicerii lui Ion Heliade-Radulescu : ,,Natiia priimeste si binecuvanteaza pe cel ce face si blastama pe cel ce strica”.
Starea aceasta de decadere nu ma opreste sa-mi iubesc totusi orasul. Si ca mine sunt multi. O constata si/mai ales cei straini de oras, precum scriitorul Constantin Gherghinoiu: ,,Daca romanul este sufletist si este in stare sa-si dea si haina de pe el, braileanul este de-a dreptul sentimental. La nivelul morfologiei culturii acest sentimentalism se traduce in afirmarea deschisa a credintei ca nu exista oras mai frumos ca Braila”.

pagina 2>